Wednesday, June 2, 2010

running up that hill

urasc zilele de marti
urasc serpii
urasc sa mi se termine cafeaua de dimineata
urasc sa ma trezesc mai devreme de 10AM[in caz de nevoie...trebuie sa snooz-ui telefonu cam 2ore inainte]
nu pot sa merg decat cu spatele in tren
nu-mi pun geanta pe jos niciodata
imi las lucrurile imprastiate [dar e un haos atat de controlat :) ]
prefer sa ajung cu 5min mai repede decat mai tarziu la o intalnire
prefer coca cola [pepsi sucks]
imi place sa-mi aprind o tigara la cafeaua de dimineata...
imi place sa-mi astern sufletul in 0 si 1

imi place sa nu dorm singura, sa mi se faca masaj, sa mananc tone de ciocolata si, imediat dupa, ceva sarat
imi place sa ma agat de gatul tau..sa-mi gadili coastele...sa ma tragi de par...

ador aburii de cafea ce-ti invaluie privirea dimineata, si pe tine atat de aproape de mine...

what makes you tick?

3 comments:

  1. urasc toate zilele
    urasc rechinii
    daca mi se termina cafeaua, imprumut de la vecini:P
    nu apuc sa ma bucur de lucrurile care-mi plac... sunt pe fuga aproape in fiecare zi... dar ador o cafea bauta in 3-4 ore intr-o locatie si atmosfera boeme, cu o persoana compatibila discutand,eclectic, filosofii...
    multumesc pentru comentarii, si te mai astept, oricand, oricand... ma'nclin... un necunoscut

    ReplyDelete
  2. ca tot veni vorba, te-ai simtit vreodata atat de singura incat sa realizezi ca gandurile pe care le scrii, sentimentele pe care ti le exprimi in siruri nemasurate de 0 si 1 trec pe langa multi ca..proza sforaitoare? te-ai simtit vreodata atat de singura incat sa stii ca esti singura din oras care asculta "acea" melodie, oricat de bine se potriveste vremii, momentului, statusului tau emotional? n-ai avut niciodata o furie oarba pentru viteza oamenilor care nu se opresc sa-ti asculte gandurile/ideile/melodiile? nu urasti faptul ca de multe ori ai impresia,poate pe buna dreptate ca traiesti intr-un alt secol? eu da! sunt un inadaptat social cu 1000 de masti, atat de multe incat nu-mi mai recunosc adevarata fata... si...ma'nclin... un necunoscut

    ReplyDelete
  3. recent mi s-a spus ca am 2 fete si creez confuzie intre ceea ce sunt seara si alter-ego-ul de peste zi...

    ma simt singura pe o strada aglomerata...atunci cand e galagie si nici nu ma aud gandind...am avut perioade intregi de solitudine...dar a fost mereu cafeaua de dimineata...mereu un prieten apropiat...o carte ce s-a pliat perfect pe conturul starii mele de spirit...

    cand scriu ceva e o forma de exprimare...de a-mi mangaia ideile [format 0/1 sau cu stiloul pe hartie...]...nu-mi pasa daca eu sunt singura care le citeste si le reciteste...nu-mi pasa daca sunt singurul meu critic[si cel mai inversunat]...

    dar sunt oameni care din intamplare dau peste ce aberez eu aici in momente de psihoza/fericire/depresie...oameni care vad ce simt eu..care poate au fost in situatii similare...

    sunt oameni care ma cunosc si-mi citesc logoreea verbala[well...scrisa ;)] si incearca sa inteleaga...sa MA inteleaga...asta deja nu stiu daca le iese...

    the bottom line is that i have people like you to thank...people who give me feed-back...and who take the time to tell me, one way or another, that what i'm doing here is getting through to some...so

    thank you,
    may you have a day filled with coffee and sunshine :)

    ReplyDelete