Thursday, November 19, 2009

where are the pixies?

esti nicaieri si peste tot...si nimic nu aduce cu acasa..te invarti pe zi ce trece intr-un cerc tot mai mic, simti cum raza vizuala ti se scurteaza si se lasa ceata...


si e frig...si gol...si se simte un aer umed...si ti-ai dori macar un strop de ploaie sa-ti inmoaie pielea...

cu o vaga ramasita de parfum de cafea in suflet si cu cana goala stai si te uiti in gol...incerci sa te aduni...sa-ti asterni ipocrizia pe o foaie alba sperand ca asa o sa reusesti sa gasesti cele doua capete unde ti s-a rupt imaginea ultima data... forezi in amintiri...mimezi indiferenta...si cauti

singura problema e ca in momentul in care ai renuntat, voit sau nu, la ce aveai si ai permis aceasta desprindere de acea perioada in care lucrurile erau ok e ca acum, cand incerci sa carpesti un sentiment, obeservi ca restul trairilor s-au destramat de mult...

si inca o data refuzi sa iti asumi responsabiliti, sa recunosti ca poate a fost vina ta...nu poti sa te detasezi si s-o judeci la rece...si te roade...te consuma...iti mananca visele si orele de somn...te cuprinde o greata de tot ceea ce inseamna ziua de maine, care nu pare a aduce cu sine o noua sansa ci, mai degraba, prelungirea unei agonii...

si bati strazi intregi in cautarea unui material cu aceeasi textura si culoare ca visele tale...dar realizezi, asta daca ai noroc, ca asa ceva nu exista, ca totul e in capul tau...ca se transpune in viata reala, ca pune stapanire pe tine, iti provoaca panica si iti rugineste si ultimul strop de speranta...

cu vointa redusa si visele oxidate n-o sa ajungi la echilibru...schimba datele problemei si ia-o de la capat...incepe o alta pagina...pentru alte refulari...si schimba ipocrizia pe cinism...cel putin cinismul nu necesita un zambet fals si o masca...

1 comment:

  1. apropos de masti... e atat de bine sa porti masti!!! eu am inceput (sa realizez)ca port masti acum vreo 3-4 ani... si e mult mai bine! ce depresie, ce anxietate, ce presiune negativa in rezervorul de energie... astea erau de mult povesti...cel putin pentru altii. dialogurile superficiale imi faceau bine, inca imi mai fac, pentru ca mintea mea e libera atunci sa zburde... in lumea mea! in coltisorul ala retras din minte. stii locul ala, sunt sigur! acolo esti cu adevarat tu, acolo lumea e asa cum o vrei, iar oamenii sunt pe placul tau! acolo esti complet dezbracat de mastile cotidiene, acolo esti bun, pentru ca nu te ia nimeni de prost, acolo poti sa plangi, pt k nu va rade nimeni de tine, acolo esti adevarat. dar imediat ce dai de banuit ca ascunzi ceva, pac'pac un banc stupid, un zambet larg pe fata, si aruncand in ochi mireasma de cafea ... te deghizezi cu masca potrivita. ma'nclin...un necunoscut

    ReplyDelete